Un credit default swap (CDS) este un tip de instrument financiar derivat care funcționează ca o formă de asigurare împotriva riscului de neplată a unei datorii. Practic, un CDS permite unui investitor să se protejeze împotriva riscului de default (incapacitate de plată) al unui împrumut sau al unei obligațiuni emise de o anumită entitate, cum ar fi o companie sau un guvern.
Într-un contract CDS, sunt implicate două părți: cumpărătorul și vânzătorul de protecție. Cumpărătorul plătește o primă periodică vânzătorului pentru a acoperi riscul de default al datoriei respective. În cazul în care entitatea emitentă intră în incapacitate de plată, vânzătorul CDS-ului este obligat să compenseze cumpărătorul, plătindu-i valoarea datoriei asigurate.
De exemplu, dacă un investitor deține obligațiuni emise de o companie și se teme că aceasta ar putea intra în faliment, poate achiziționa un CDS pentru a se proteja. Dacă falimentul se materializează, CDS-ul îi va acoperi pierderea, fie prin rambursarea sumei asigurate, fie prin achiziționarea obligațiunilor la valoarea nominală.
CDS-urile sunt considerate instrumente complexe și sunt adesea asociate cu riscuri ridicate. Deși pot oferi protecție, ele au fost implicate în criza financiară din 2008, când utilizarea excesivă și lipsa de transparență a acestor instrumente au contribuit la instabilitatea pieței financiare. De aceea, ele sunt folosite cu precauție și în general de investitori sofisticați, cum ar fi instituțiile financiare și fondurile de investiții, pentru a-și gestiona riscurile de credit.
