Efectul de bază se referă la impactul creșterii nivelului prețurilor (adică a inflației) din anul precedent asupra creșterii corespunzătoare a nivelului prețurilor în anul curent (adică inflația actuală): dacă indicele prețurilor a crescut la un nivel ridicat în perioada corespunzătoare a anului precedent, care conduce la o rată ridicată a inflației, o parte din creșterea potențială este deja luată în considerare, prin urmare o creștere absolută similară a indicelui prețurilor în anul curent va conduce la o rată a inflației relativ mai scăzută. Pe de altă parte, dacă rata inflației a fost mai mică în perioada corespunzătoare a anului precedent, chiar și o creștere relativ mai mică a indicelui prețurilor va da aritmetic o rată ridicată a inflației curente.
Exemplu: indicele prețurilor a crescut cu 20 de puncte în fiecare din cei trei ani – 2008, 2009, 2010. Cu toate acestea, rata inflației (calculată pe bază anuală) tinde să scadă în ultimii trei ani de la 20% în 2008 la 14,29% în 2010. Acest lucru se datorează faptului că creșterea absolută de 20 de puncte în indicele prețurilor în fiecare an crește indicele anului de bază cu o sumă echivalentă, în timp ce creșterea absolută a indicelui prețurilor rămâne aceeași.
