Elasticitatea cererii este un indicator economic important care reflectă cat de mult este afectată cererea pentru un produs sau serviciu atunci cand se modifică prețul acestuia.
Cu alte cuvinte, elasticitatea reprezintă variaţia procentuală a unei variabile dependente ca urmare a unei variaţii a variabilei independente cu un procent.
Noţiunea de elasticitate a fost împrumutată din fizică şi aplicată in teoria economică de Alfred Marshall, care a propus evaluarea ei printr-un coeficient, denumit coeficient de elasticitate, acesta reflectand cu câte procente s-a modificat variabila dependentă Y în urma modificării variabilei independente X cu un procent.
In teoria economica se disting trei tipuri de elasticitate: elasticitatea cererii în funcţie de preţ, de venit si elasticitatea incrucisata.
Elasticitatea cererii in functie de pret arată cu câte procente va creşte sau se va reduce cantitatea cerută de bun, ca urmare a modificării cu un procent a preţului acelui bun.
Pe de alta parte, elasticitatea cererii în funcţie de venit reflecta modificarea procentuală a cererii ca urmare a modificarii cu un procent a venitului consumatorului.
Elasticitatea cererii încrucişate reprezintă raportul modificării procentuale a cererii bunului X, ca urmare a modificării preţului bunului Y cu un procent.
Cererea se consideră elastică dacă o modificare procentuală a preţului duce la o modificare procentuală mai mare în cantitatea cerută si inelastica daca o modificare procentuală a preţului determină o modificare într-o măsură mai mică a cantităţii cerute din partea consumatorului.
