Riscul de credit se referă la riscul ca un debitor/împrumutat să nu-și poată plăti un împrumut, iar creditorul sa-și piardă principalul creditului și dobânzile asociate acestuia. Riscul de credit apare deoarece debitorii se așteaptă să-și utilizeze fluxurile de numerar viitoare pentru a plăti datoriile curente.
Plata dobânzilor pe care un debitor sau emitent al unei obligațiuni se angajează să le efectueze, reprezintă răsplata creditorului sau a investitorului pentru asumarea riscului de credit.
Pentru limitarea pierderilor care decurg din neîncasarea la scadenţă a creditelor şi dobânzilor aferente, bancile sau alte instituții financiare impun o gestionare atentă a riscului de credit, utilizând diverse analize privind aprecierea calităţii (capacităţii de rambursare) solicitanţilor de credite, a garanțiilor constituite, a riscului valutar, limitarea expunerii pe un numar restrans de debitori și altele.
În mod similar, dacă un investitor se gândește să cumpere o obligațiune, el se uită în primul rând la ratingul de credit al obligațiunii. Dacă are un rating scăzut, compania sau guvernul care o emite are un risc ridicat de neplată. În schimb, dacă are un rating ridicat, este considerată o investiție sigură. Cu cât riscul de credit este mai mare, cu atat rata dobanzii perceputa de un creditor este mai ridicata.
