BET
18715.59
0.1%
BET-TR
40890.94
0.11%
BET-FI
60463.05
-0.79%
BETPlus
2765.33
0.09%
BET-NG
1334.86
-0.09%
BET-XT
1595.42
-0.06%
BET-XT-TR
3432.75
-0.05%
BET-BK
3477.07
-0.09%
ROTX
41155.43
0.09%

De la 1 ianuarie 2024, ANAF va demara un proiect pilot pentru monitorizarea pe orizontală a contribuabililor

Autor: Financial Market
11 min

Tendințele și raportările fiscale din România și la nivel internațional, impozitul minim global, impozitele pe veniturile din salarii, dificultățile întâmpinate la întocmirea contractelor și actelor adiționale, monitorizarea fiscală a comerțului online, digitalizarea ANAF, RO e-Factura, RO e-Transport, SAF-T, prețurile de transfer sunt doar câteva dintre subiectele abordate la ediția Tax & Finance Forum, organizată de BusinessMark pe 4 aprilie 2023.

Evenimentul a reunit peste 350 de specialiști din domeniu, atât la JW Marriott Grand Hotel Bucharest, cât și online, și a inclus două sesiuni de prezentări, fiind moderat de Mihaela Mitroi, Managing Partner, Global Tax Advise – GTA. Cei care nu au ajuns la eveniment pot solicita înregistrarea conferinței pe site-ul BusinessMark, în secțiunea On Demand.

Miruna Enache, Partener, Liderul Diviziei de Asistență Fiscală în Tranzacții, EY Romania, a deschis prima sesiune a conferinței, cu o prezentare despre tendințele globale în impozitarea companiilor – impozitul minim global.

Ce s-a întâmplat în ultimii ani? Este vorba despre presiuni care vin din partea firmelor, în primul rând, care își doresc un venit cât mai bun în funcție de investițiile pe care le fac, însă peste asta s-a mai suprapus o inflație foarte puternică, dar și războiul economic – nu mă refer la cel din Ucraina, ci la cel dintre SUA și China, care este mult mai puternic și care ne afectează pe toți.

În acest context, OECD și celelalte foruri internaționale încearcă să găsească o metodă, astfel încât lucrurile să fie cât mai rezonabil împărțite între țări, iar bugetul de stat al fiecărui stat în parte să reflecte situația economică a țării respective cât mai corect. Una dintre metode este impozitul minim global.

OECD a dezvoltat cu ceva timp în urmă o strategie cu doi piloni. Pilonul 2 avea ca scop, în general, nu doar în UE, alocarea de venituri la bugetele de stat ale țărilor respective în funcție de activitatea economică a firmelor, în funcție de angajații pe care firmele îi au în respectivele țări și în funcție de activele folosite de firme în respectivele țări.

De ceva timp, în multe țări – SUA, Franța, UK – există o serie de reguli de realocare a profiturilor în grup, astfel încât să se ajungă la o rată de taxare cât mai rezonabilă și să se atragă impozitele în țările în care se întâmplă activitatea, doar că acum a apărut acest prag global de 15%.

Modul de calcul este destul de complicat – acesta include o bază, care are niște excepții, și niște reguli de tranziție destul de greu de înțeles și de aplicat. Mai există încă un aspect important aici: s-a dat, prin directivă europeană, libertate țărilor cum să implementeze aceste prevederi în legislația locală”, a precizat ea.

În continuare, Cristina Săulescu, Partener, Cabot Transfer Pricing, a vorbit despre impozitul pe veniturile din salarii.

Atenție foarte mare la clauza de mobilitate! Pe Codul Muncii, care a fost modificat, apare această clauză – sunt situații în care angajatorul este obligat să o aibă, însă nu este obligat să o și remunereze. Totul este la înțelegerea dintre angajator și angajat.

Dacă clauza de mobilitate este remunerată, această remunerație este neimpozabilă în limita a 2,5 ori nivelul legal al diurnei, dar după ce se calculează acest 2,5 ori nivelul diurnei, suma astfel obținută se duce în calculul a 33% din salariul de bază.

Vreau să accentuez faptul că toate aceste venituri neimpozabile care intră în plafonul de 33% sunt plafonate dublu – fiecare are un plafon individual și doar ceea ce se încadrează în acel plafon individual intră în calculul plafonului de 33%.

Dacă oricare din aceste venituri depășește plafonul individual, partea care îl depășește din start se duce la venituri asimilate salariilor.

Un alt venit care intră în baza de calcul a veniturilor neimpozabile de 33% îl reprezintă contravaloarea hranei, dacă nu se acordă tichete de masă.

De asemenea, cazarea și contravaloarea chiriei, în limita unui plafon neimpozabil de 20% din salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, trebuie să țină cont de anumite condiții”, a spus ea.

Monitorizarea fiscală a e-comerțului este un alt subiect abordat în cadrul Tax & Finance Forum 2023. Astfel, Theodor Artenie, Counsel, Head of Tax Romania, Noerr, a precizat:

Pentru mine, comerț înseamnă relația dintre furnizor și consumator. În măsura în care vorbim despre furnizor și consumator și despre comportamentul consumatorului, evident că acesta migrează tot mai mult către zona online.

Este mai simplu, ne putem cumpăra orice de pe site-urile de specialitate. Mai sunt și alte zone, care sunt mai gri. Există unele inițiative care pot conduce spre o zonă de nefiscalizare, sancționată de către autoritățile fiscale.

După ce au început să se prindă autoritățile fiscale că există un flux sau fluxuri numeroase care scapă impozitării pe consum în Uniunea Europeană, s-au gândit și au venit cu un pachet de TVA pentru comerțul electronic, care a intrat în vigoare în 2021.

Aceasta a fost o inițiativă foarte vizibilă și foarte amplă, iar mecanismele prin care s-a implementat au fost destul de complexe.

Pachetul este amplu și are multe elemente, însă sunt câteva pe care trebuie să le ținem minte. Dintr-o dată, platformele online au căpătat un rol foarte important în acest ecosistem digital.

Pe lângă faptul că ele consolidează, asigură transportul, depozitarea, duc coletul la consumatorul final, capătă și niște obligații fiscale. Acum aceste platforme trebuie să plătească taxe, să se asigure că toate importurile sunt raportate corect, că TVA este colectat din statul membru al consumatorului, că s-a înregistrat corect într-un stat anume și plătește TVA pentru toate țările în care sunt comercializate produsele.

Aici există și obligații noi: prin implementarea unei reguli care spune că atunci când avem colete cu o valoare intrinsecă mai mică de 150 euro, care nu sunt țigări, băuturi, etc., se aplică un sistem opțional, astfel încât cineva trebuie să declare undeva importul , urmând ca vânzarea să fie impozitată în UE.

La rândul său, Roxana Popa, Director, Servicii Fiscale, PwC Romania, a prezentat tendințele și raportările fiscale, în linie cu reglementările internaționale.

Toate prevederile și modul în care se aplică raportarea DAC7 de către platforme și operatorii de platforme sunt prevăzute în Codul de Procedură Fiscală. Încă nu avem un ordin ANAF cu normele de aplicare, cele care ne vor spune cum să ne înregistrăm platforma, cum să facem această declarație și, mai ales, cum să putem transfera informații și către alte state unde platforma este activă.

Este important să știm că aceste date vor fi schimbate între autoritățile fiscale din țările în care platforma este operațională, iar noi ne putem înregistra într-un singur stat.

DAC7 vizează tranzacțiile pentru operatori mici, pentru persoane fizice, dar este posibil să ne afecteze și dacă avem un website care poate să facă o intermediere pentru unul-doi parteneri de afaceri.

Trebuie să analizăm impactul DAC7 și dacă nu avem o platformă de tip marketplace. Spre exemplu, dacă noi vindem anumite bunuri și poate intermediem o vânzare de asigurări sau alte tipuri de servicii, trebuie să ne uităm să vedem dacă nu cumva pentru acel partener de afaceri sau pentru acel serviciu suplimentar nu va trebui să facem și noi o declarație de tipul DAC7”, a punctat ea.

Vorbind despre dificultățile generate de modalitatea de întocmire a contractelor și a actelor adiționale, Iacob Buga, Dispute Resolution Manager, Dobrinescu Dobrev SCA, a precizat că:

Modalitatea de întocmire a contractelor și actelor adiționale subsecvente, prin care acestea sunt modificate, reprezintă «izvorul» de motive și pretexte pentru a susține că este vorba despre tranzacții artificiale, de tranzacții dictate, că în ultimă instanță nu s-a întâmplat nimic, că sunt niște hârtii fără valoare.

Prima chestiune este cea legată de voința părților – care este angajamentul efectiv, agreat de părți, în momentul în care a fost încheiat contractul.

Aici apar primele dificultăți, pe fondul nedefinirii termenilor cu care se operează în cuprinsul contractelor, a necorelărilor între diferite elemente contractuale, precum și a unor tehnici care sunt din ce în ce mai rare dar, totuși, există – și anume aceea de a încheia un contract și de a-l modifica în același timp.

O situație pe care am avut-o și care încă nu a fost tranșată în instanță este legată de faptul că într-un contract se preciza că prețul unor servicii se determină prin raportare la costurile directe și indirecte pe care le-a suportat prestatorul, în contextul prestării respectivelor servicii.

Organele fiscale, ținând cont de faptul că termenii «costuri directe și indirecte» sunt definite de reglementările contabile, au luat acele definiții, le-au comparat cu modalitatea în care a fost calculat respectivul preț și au ajuns la concluzia că, din perspectivă contabilă, au fost integrate o serie de costuri care nu sunt nici directe, nici indirecte.

Problema este că cei care au redactat contractul nu s-au gândit la termenii respectivi – ei au avut în vedere altceva.”Continuând discuția începută de colegul său, Andrada Pleș, Tax Partner, Dobrinescu Dobrev SCA, a vorbit despre dificultățile în contextul probării prestării serviciilor intragrup.

Am avut recent o inspecție fiscală în care două societăți din România – una plătitoare de impozit pe profit, una plătitoare de impozit pe venitul microîntreprinderilor – prestau servicii către societăți terțe.

Cea plătitoare de impozit pe profit presta către societăți atât din România, cât și din străinătate, iar cealaltă către beneficiari locali.

Obiectul contractual prevedea foarte multe tipuri de servicii, care urmau a fi facturate la rată orară, în funcție de numărul total de ore. În cadrul modalității practice de desfășurare s-a decis să se facă o subcontractare de la societatea plătitoare de impozit pe profit la societatea plătitoare pe venitul microîntreprinderilor, iar singurele dovezi care au existat pentru aceste prestări au fost formate dintr-un deviz în Excel, cumulând 150 de ore pe lună, la prețul de 20.000 de euro.

În momentul în care s-au cerut justificări din partea organelor de control, acestea nu s-au putut oferi, nu s-au putut prezenta comenzile stabilite conform contractului.

Argumentul suplimentar din partea echipei de control a vizat faptul că societatea plătitoare de impozit pe profit avea 22 de persoane în funcții pentru care puteau să își desfășoare obiectul contractual, iar societatea plătitoare pe venitul microîntreprinderilor avea două, moment în care au spus că atât timp cât societatea plătitoare de impozit pe venitul microîntreprinderilor avea și propriii clienți, nu se poate justifica prestarea serviciilor, prin faptul că nu se poate prezenta documentație justificativă de niciun fel și a fost folosită, practic, artificial toată această structură, pentru a se diminua baza impozabilă în societatea plătitoare de impozit pe profit și de a se impozita artificial aceste venituri la o valoare favorabilă, în societatea plătitoare pe venitul microîntreprinderilor.

Astfel, noi nu considerăm la modul general că trebuie ca un organ de control să ne spună sub ce formă ne putem desfășura sau nu activitatea sau să ne spună că, dacă avem 22 de persoane care pot presta, nu avem dreptul de a lua un subcontractor independent. Nu este la latitudinea lor.

Toată această analiză are în spate un cost de beneficiu de alocare a costurilor, dar în momentul în care eu nu pot justifica nimic din ce a fost prestat, în mod evident că argumentele vor curge, ca într-o avalanșă, și ne va face foarte grea poziția noastră de a apăra contribuabilul”, a spus ea.

Cea de-a doua sesiune a conferinței a fost deschisă de Daniela Teodoru, Director General, ANAF – Direcția Generală Coordonare Control Fiscal, și Sia-Nicoleta Jiru, Director, ANAF – Direcția Generală Coordonare Control Fiscal, care au vorbit despre digitalizarea ANAF.

Cam de trei ani ANAF este într-un proces de transformare ce vizează, în special, digitalizarea. Pe noi pandemia ne-a ajutat să accelerăm acest proces.

În anul 2020, când toată lumea era închisă în casă, ANAF și activitatea controlului fiscal trebuiau să se deruleze în continuare, pentru că, cel puțin o parte din agenții economici aveau nevoie de sprijinul ANAF – vorbesc despre cei care solicitau la rambursare sume în contul TVA, iar aceste rambursări trebuiau soluționate, pentru ca banii să se întoarcă înapoi către mediul de afaceri și către investiții.

Alternativ, am început să ne gândim cam cum am putea să ne desfășurăm activitatea de control fiscal de la distanță. În octombrie 2020 am promovat niște ordine de președinte pentru reglementarea procedurilor de verificare documentară.

Această procedură de control fiscal exista de când există Codul Fiscal, însă nu a fost reglementată procedural și atunci, la finalul lui 2020, am reușit această procedurizare și a ajuns ca o activitate de control fiscal să se desfășoare cu interacțiune minimă cu contribuabilul, de la distanță, de la birou.

Eforturile de digitalizare s-au concentrat pe mai multe paliere: conectarea caselor de marcat la serverele ANAF, SAF-T. A fost un început greu, însă a pregătit terenul pentru anul acesta.

Din perspectiva marilor contribuabili, peste 80% s-au conformat, iar cei care nu au reușit să se conformeze ne-au adus la cunoștință că depun toate eforturile, că au anumite impedimente.

În ianuarie și februarie, peste 15% dintre contribuabilii mijlocii au reușit să se conformeze. Sperăm să ajungem și, în 2025, să reușim să implementăm și la contribuabilii mici fișierul standard”, a explicat Sia-Nicoleta Jiru.

La rândul său, Daniela Teodoru a precizat: „În cursul anului viitor, începând cu 1 ianuarie 2024, vom începe un proiect pilot pentru monitorizarea pe orizontală a contribuabililor, ce presupune o colaborare cu contribuabilii ce vor opta pentru programul pilot, astfel încât, în funcție de planul de afaceri, obiectul de activitate, strategiile de investiții sau de dezvoltare, i se va acorda asistența necesară.

Pe perioada monitorizării, numai dacă prezintă risc contribuabilul va fi selectat în programul de control.

Va fi un parteneriat deschis, confidențial, dar în același timp noi vom pune la dispoziție toate resursele noastre, astfel încât pe perioada de monitorizare să eliminăm orice fel de risc, iar business-ul respectiv să fie conform cu reglementările fiscale.

Cred că, pe de o parte, este un beneficiu al organului fiscal, dar cred că este și un beneficiu al contribuabilului, având o siguranță a business plan-ului.

În continuare, Georgiana Iancu, Partener, Liderul Departamentului de impozite indirecte, EY Romania, a vorbit despre re-startul sistemului fiscal: SAF-T, RO e-Factura și RO e-Transport.

Vedem un parcurs al e-Factura în ultimii ani. Am început spre final de 2021, cu o ordonanță de urgență care ne introducea în lumea e-Factura, opțională pentru relația B2G și B2B.

La începutul anului 2022 s-a anunțat deja obligativitatea e-Factura pentru bunurile cu risc ridicat, care a intrat în vigoare din iulie 2022. Avem și e-Factura pentru facturile emise în baza voucherelor de vacanță din 1 aprilie.

Tot din vara anului trecut, e-Factura este obligatorie pentru canalul B2G – nu pentru toate facturile emise către autorități publice; și aici trebuie avută în vedere o legislație specifică.

Insist asupra acestui punct, pentru că este un pilon asupra căruia s-ar putea să se construiască în momentul în care trecem la factura generalizată. E-factura pe relația B2G implică faptul că singurul document original care servește drept factură și care stă la baza deducerii și colectării TVA-ului este XML-ul transmis prin platforma ANAF către beneficiarul government, instituție publică.

În luna aprilie suntem programați la nivelul Consiliului Uniunii Europene pentru a obține derogarea României de a implementat e-Factura cu caracter generalizat, pentru că o astfel de trecere nu se poate face neobținând această excepție din partea UE. Nivelul de încredere la nivelul Administrației Fiscale în obținerea acestei derogări este destul de mare”, a explicat ea.

Un alt subiect abordat în cadrul ediției Tax & Finance Forum din această primăvară a vizat principalele modificări aduse Codului de Procedură Fiscală, prin raportare la OUG 188/2022, cu accent pe modificările ce sunt în vigoare.

Astfel, Răzvan Brătilă, Managing Associate, Reff & Associates | Deloitte Legal, a precizat că:

Modificările urmăresc conformarea voluntară a contribuabililor, lucru care este de dorit și care este și în Occident un deziderat. Modificările principale pe care le voi prezenta vor fi: accesul la dosarul administrativ al acțiunii de control fiscal, eficientizarea inspecțiilor fiscale, prin raportare la modalitatea de comunicare între Fisc și contribuabil, avantajele notificării de conformare și verificarea documentară – așa-numitul viitor al controlului fiscal.

Cu privire la dosarul administrativ al acțiunii de control fiscal, aceasta este o instituție nou-instituită și reglementată în Codul de Procedură Fiscală, ce conține toate documentele și informațiile care stau la baza constatărilor organelor de control.

Asta înseamnă că toate documentele și informațiile vor fi centralizate într-un singur loc, iar contribuabilul va avea acces la acestea în timpul inspecției fiscale.

Este o măsură mai mult decât binevenită, întrucât transparentizată activitatea de control și, totodată, conferă contribuabilului posibilitatea de a-și exercita într-un mod cât mai complet dreptul la apărare.

Nilanjan Nag, Transfer Pricing Manager, PKF Finconta, a încheiat cea de-a doua sesiune vorbind despre prețurile de transfer – aspecte practice, studii de caz și relevanța acestora la nivelul României.

HP a acordat o serie de împrumuturi către subsidiarele sale din străinătate, utilizate pentru finanțarea desfășurării activității. Împrumuturile au fost structurate ca datorii cu dobânzi fixe și scadență.

Serviciul Federal de Administrare Fiscală (IRS) a verificat declarațiile fiscale ale HP pentru anii 2006-2007 și a stabilit că împrumuturile intra-grup ar trebui să fie reclasificate în aport la capital. IRS a susținut că împrumuturile nu aveau caracteristicile unei datorii de bună credință, deoarece nu erau rezonabile din punct de vedere comercial, nu erau garantate în mod adecvat și nu aveau termeni de rambursare semnificativi.

HP a susținut că împrumuturile erau datorii de bună credință și că au fost structurate și documentate în mod corespunzător în conformitate cu normele fiscale și contabile aplicabile.

Curtea Supremă a decis în favoarea IRS, considerând că împrumuturile intra-grup ar trebui reclasificate în aport la capital. Instanța a constatat că împrumuturile nu aveau caracteristicile unei datorii de bună credință, deoarece nu erau rezonabile din punct de vedere comercial, nu erau garantate în mod adecvat și nu aveau termeni de rambursare semnificativi.

Instanța a mai constatat că împrumuturile făceau parte dintr-un plan mai amplu al HP de a evita impozitele din SUA prin transferarea veniturilor către filialele sale străine.

Decizia instanței în acest caz a clarificat factorii care sunt relevanți pentru a determina dacă un împrumut intra-grup ar trebui reclasificat în aport la capital.

Decizia a subliniat, de asemenea, importanța documentării și structurării adecvate a tranzacțiilor intra-grup pentru a evita consecințele fiscale negative”, a spus el.