Deși la întâlnirea FOMC din februarie reprezentanții Rezervei Federale anunțau o creștere incrementală de 25 puncte de baza a dobânzii de referință, mărturia de azi a lui Jerome Powell din Congresul SUA arată că opinia s-a schimbat din nou, odată cu evoluția datelor economice care reclamă necesitatea unei politici monetare mai restrictive și, potențial, o creștere mai rapidă ale ratei.
Declarația semestrială a președintelui Rezervei Federale, Jerome Powell, a luat cu siguranță prin surprindere piețele în comparație cu ultimele sale comentarii din februarie.
Pe atunci, el vorbea despre dezinflație, dar acum recunoaște că „presiunile inflaționiste sunt mai mari decât se aștepta la momentul anterior”.
În plus, cele mai recente date economice „au venit mai puternice decât prognozele”, acestea „sugerând că nivelul final al ratelor dobânzilor este probabil să fie mai mare decât se anticipase”.
În decembrie, proiecția mediană a oficialilor Fed era ca rata țintă a fondurilor să fie de 5,1%, dar valoarea mai ridicată menționată azi de Powell, înseamnă că piețele estimează acum că rata fondurilor Fed va ajunge la 5,4% spre sfârșitul anului, acest lucru însemnând 1% creșteri de aici înainte.
Totodată, Powell a continuat avertizând că „dacă totalitatea datelor ar indica că este justificată o înăsprire mai rapidă, vom fi pregătiți să creștem ritmul majorării ratelor”.
Înainte de publicarea depoziției, piețele estimau o crestere în jur de 30 puncte de bază în martie, dar acum suntem la 35 pb.
Prin urmare, 25pb este încă rezultatul ușor favorizat, dar de acum până pe 22 martie va apărea raportul privind evoluția locurilor de muncă de vineri, iar apoi săptămâna viitoare avem inflația, vânzările cu amănuntul și evoluția vânzărilor de locuințe.
Riscurile unei aterizări dure cresc
Factorii generoși de ajustare sezonieră și vremea neobișnuit de caldă din ianuarie au ajutat cu siguranță activitatea pe termen scurt și evoluția inflației însă acest lucru ar trebui să se domolească în lunile următoare cand datele economice nu vor fi la fel de „fierbinți”.
Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că politica monetară funcționează cu decalaje lungi și variate, prin urmare nu se simt încă pe deplin efectele celei mai agresive perioade de înăsprire a politicii monetare din ultimii peste patruzeci de ani.
Problema nu este doar creșterea costurilor îndatorării, ci și disponibilitatea creditului, sondajul Rezervei Federale privind evoluția creditării evidențiază cât de rapid retrag băncile fondurile disponibile pentru împrumuturi.
Așadar, avem o problemă din ce în ce mai intensă, atât în ceea ce privește costul cât și accesul la împrumut, care riscă să trimită cea mai mare economie a lumii intr-o aterizare mai dură decât o estimează în prezent piețele.