Oscilațiile continuă cu revizuiri majore ale datelor și, cel puțin pentru moment, o revenire a producției industriale în iulie. Rămâne încă prea devreme de spus cât din creștere se datorează unei noi runde de „frontloading” din SUA și cât unei schimbări în ciclul stocurilor.
În iulie, producția industrială germană a crescut cu 1,3% față de luna precedentă, după o revizuire puternic pozitivă a lunii iunie (+0,1% față de luna anterioară, în timp ce estimarea inițială arăta o scădere de 1,9%). Față de anul trecut, producția industrială a fost mai mare cu 1,5%. Creșterea a fost determinată în principal de industria prelucrătoare și cea auto. Activitatea în sectorul construcțiilor a crescut ușor.
În același timp, exporturile au scăzut cu 0,6% în iulie, după o creștere de 0,8% în iunie. Importurile au scăzut cu 0,1%, astfel încât balanța comercială s-a restrâns la 14,7 miliarde de euro, de la 14,9 miliarde în iunie. Interesant este faptul că, în ciuda tensiunilor comerciale actuale, SUA au rămas cea mai importantă destinație de export în prima jumătate a anului, cu 10% din total.
Ponderea exporturilor către China a continuat să scadă, ajungând la aproximativ 5%, comparativ cu 8% în 2020. În același timp, ponderea exporturilor către țările din Europa Centrală și de Est a atins un nivel record de 12%.
Speranța unei reveniri ciclice rămâne vie
Cu riscul de a suna repetitiv, menționăm în fiecare lună același lucru pentru că rămâne cea mai clară ilustrare a provocărilor structurale cu care se confruntă industria germană: la mai bine de șase ani de la începutul pandemiei, producția industrială din Germania este încă cu peste 10% sub nivelul de dinaintea pandemiei.
Producția din sectoarele energofage este încă cu aproximativ 5% sub nivelul din 2024. În același timp, faptul că rata de utilizare a capacităților industriale a rămas la nivelurile scăzute văzute ultima dată în timpul crizei financiare, de mai bine de un an, este un alt semn dureros al slăbiciunii structurale.
Totuși, datele de astăzi, precum și revizuirea în sus a lunii iunie, mențin vie speranța unei reveniri ciclice. Speranța că schimbarea ciclului stocurilor nu este doar rezultatul „frontloadingului” din SUA în anticiparea tarifelor, ci o tendință reală. Cel puțin până la următoarele date lunare și/sau o nouă revizuire semnificativă.
Cu tarife și un euro mai puternic, stimulul fiscal va trebui să facă treaba
Privind înainte, există încă o mică șansă pentru o revenire surprinzătoare a industriei germane. Măsurile guvernului de sprijinire a investițiilor interne prin amortizări accelerate au început să intre în vigoare abia spre sfârșitul lui iulie. Optimiștii convinși vor susține în continuare că schimbarea ciclului stocurilor a fost doar încetinită de recentele evoluții comerciale, dar nu anulată.
Totuși, datele recente privind comenzile industriale au dezamăgit și au arătat din nou că cererea internă din Germania rămâne slabă. În săptămânile și lunile următoare este probabil să vedem mai clar impactul negativ al tarifelor SUA asupra exporturilor germane.
În special, Mittelstand-ul german (firmele mici și mijlocii, „campionii ascunși”) ar putea fi printre primele victime, întrucât acestea vor avea mai multe dificultăți în relocarea producției decât marile corporații.
Mai mult, decizia recentă a SUA de a extinde tariful de 50% la metale către produsele ce conțin oțel și aluminiu a determinat deja companii europene să oprească exporturile către SUA. Adăugând la asta un euro mai puternic – nu doar față de dolarul american, ci și față de alte monede – este greu de văzut cum economia germană, dependentă de exporturi, ar putea ieși din stagnarea aproape perpetuă în a doua jumătate a anului.
Toate acestea înseamnă că speranțele pentru o redresare sustenabilă a Germaniei se leagă de stimulul fiscal. În acest sens, guvernul trebuie să fie atent să nu submineze efectele pozitive ale investițiilor în infrastructură și apărare. Anunțul de săptămâna trecută privind încă un nou summit între guvern și industriile siderurgică și auto sugerează că lipsesc încă planuri clare pentru a aduce economia germană în secolul XXI.
Mai degrabă, pare că se încearcă cu disperare sprijinirea industriilor secolului XX. În plus, actuala dezbatere politică din Germania privind posibile măsuri de austeritate ar putea submina impactul – cel puțin psihologic – al stimulului fiscal anunțat. Oricât de necesare ar fi finanțele publice sustenabile și reformele structurale, dezbaterea ar câștiga mult dacă ar fi însoțită de decizii rapide.
O privire către vecinul din vest ar putea fi utilă. Cu cât durează mai mult această discuție despre austeritate, cu atât crește riscul ca gospodăriile și companiile să amâne cheltuielile și investițiile – un risc pe care piețele financiare par să nu îl fi luat încă în calcul.
Concluzie
Per ansamblu, este greu de extras o tendință clară din datele industriale lunare extrem de volatile și revizuite frecvent. Totuși, privind dincolo de această volatilitate, speranțele pentru o revenire ciclică a industriei germane rămân vii – chiar dacă dezamăgirile ultimilor ani ne avertizează împotriva unui optimism prematur.
