La finalul acestui an, va avea loc un moment fără precedent în lumea financiară. După 55 de ani, unul dintre cei mai bogați oameni din lume și, probabil, cel mai bun investitor al tuturor timpurilor, Warren Buffett, se retrage din funcția de CEO al Berkshire Hathaway.
Buffett a preluat conducerea companiei în 1970, într-o perioadă în care durata medie a unui mandat de CEO era semnificativ mai redusă. Și astăzi, directorii generali ai companiilor incluse în indicele S&P 500 au, în medie, mandate de aproximativ 7–10 ani, cu o mediană chiar mai mică, de circa 5–6 ani. Prin comparație, mandatul de peste jumătate de secol al lui Buffett este cu adevărat excepțional.
Un infografic din martie 2024 arată că Buffett a rămas în funcție cu circa 15 ani mai mult decât al doilea cel mai longeviv CEO, provenind de la Blackstone. Un alt aspect remarcabil este vârsta sa: Warren Buffett are 95 de ani, în timp ce vârsta medie a unui CEO din S&P 500 este de aproximativ 57 de ani.
Longevitatea este unul dintre pilonii de bază ai filosofiei lui Buffett, iar acest lucru este confirmat de mandatul său extrem de lung la Berkshire. Însă întrebarea firească este: ce se va întâmpla cu compania după plecarea sa?
Berkshire fără Buffett: între teamă și încredere
Există un grup de investitori care consideră că Berkshire este sinonimă cu Buffett și că, odată cu retragerea lui, compania își va pierde o parte din farmec și unicitate. Pe de altă parte, un alt grup argumentează că Berkshire are o inerție enormă și este construită pe o fundație extrem de solidă și durabilă. Persoanele cheie din cadrul conglomeratului au avut la dispoziție mai multe decenii pentru a învăța tot ce era de învățat de la Buffett.
Cum a reușit Warren Buffett să bată piața
Unicitatea lui Buffett se vede mai ales în capacitatea sa de a obține randamente superioare indicelui S&P 500 pe termen foarte lung, lucru reușit de foarte puțini investitori. În paginile introductive ale raportului anual, Berkshire își compară constant performanța cu cea a indicelui. Cel mai recent raport arată că, din 1965, S&P 500 a avut un randament mediu anual de 10,4%, ceea ce înseamnă o creștere cumulată de 39.054%. În aceeași perioadă, Berkshire Hathaway a înregistrat un randament mediu anual de 19,9%, echivalentul unei aprecieri cumulate de 5.502.284%. Cu alte cuvinte, aprecierea totală a Berkshire a fost de aproape 141 de ori mai mare decât cea a indicelui.
Un alt grafic arată clar această performanță. Pe axa orizontală este perioada, în ani, în care un investitor reușește să bată indexul, iar pe axa verticală se află nivelul de supraperformanță. Rezultatul este clar: Buffett a obținut cea mai mare și cea mai îndelungată supraperformanță, reușind timp de peste 55 de ani să depășească piața cu aproximativ 12% anual. Din acest motiv, temerile privind o eventuală deteriorare a performanței după retragerea sa sunt, într-o anumită măsură, justificate.
De ce Berkshire nu a mai bătut clar S&P 500 în ultimii 20 de ani
Pe de altă parte, trebuie menționat că, în ultimele două decenii, Berkshire a obținut, în linii mari, o performanță similară cu cea a indicelui S&P 500. Din 2006, S&P 500 a crescut cu aproximativ 704%, în timp ce acțiunile Berkshire au urcat cu circa 769%. Diferența nu mai este la fel de spectaculoasă ca în primele decenii, iar evoluțiile sunt relativ apropiate.
Motivul principal este dimensiunea actuală a conglomeratului. Berkshire este pur și simplu prea mare pentru a găsi suficient de multe oportunități capabile să îi împingă randamentele mult peste piață. Din acest motiv, ar fi nerealist să ne așteptăm ca succesorul lui Buffett, Greg Abel, să revină la tiparul de supraperformanță spectaculoasă din trecut.
Retragerea lui Buffett – un pas bun pentru viitorul Berkshire?
Din perspectiva mea, plecarea lui Buffett din funcția de CEO (el va rămâne totuși președinte al Consiliului de Administrație) ar putea, paradoxal, să fie o mișcare pozitivă pentru companie pe termen lung. Greg Abel a avut suficient timp să cunoască în profunzime compania și să învețe lucrurile esențiale direct de la Buffett, în toți anii în care a condus Berkshire Hathaway Energy.
În același timp, Abel este semnificativ mai tânăr, având 63 de ani, ceea ce crește probabilitatea să fie mai deschis către sectoare noi și moderne, în special în zona tehnologiei. Buffett a fost criticat în ultimul deceniu sau două pentru faptul că a evitat multe companii de tehnologie, pierzând astfel oportunități majore, lucru recunoscut chiar de el, de exemplu în cazul ratării unei investiții timpurii în Alphabet. Excepția notabilă a fost Apple, investiție care s-a dovedit a fi cea mai bună din istoria Berkshire. Chiar și aici, ideea inițială nu i-a aparținut lui Buffett, ci managerilor de investiții Ted Weschler și Todd Combs. Ulterior, Buffett a crescut masiv expunerea, transformând Apple în cea mai mare poziție din portofoliu și într-unul dintre cele mai profitabile pariuri din toate timpurile.
Buffett a recunoscut de mai multe ori că nu înțelege foarte bine tehnologia, iar, în pofida succesului său incontestabil, trebuie spus că, în ultimii ani, nu a făcut foarte multe investiții mari și foarte inspirate.
Greg Abel: mai multă deschidere către tehnologie, dar ADN-ul rămâne același
Abel ar putea fi mai deschis din acest punct de vedere și este posibil ca Berkshire să își crească expunerea pe sectorul tehnologic. În același timp, ADN-ul de bază al companiei are șanse mici să se schimbe radical. Abel este, la rândul său, un susținător al companiilor care generează fluxuri solide de numerar și sunt bine administrate, lucru care se regăsește deja la multe dintre marile companii de tehnologie.
De asemenea, el nu pare dornic să schimbe fundamental modul de funcționare al Berkshire, având în vedere că rezultatele conglomeratului rămân foarte bune. Abel ar putea fi totuși mai deschis la fuziuni și achiziții și există șanse ca Berkshire să înceapă să distribuie dividende, lucru care nu s-a întâmplat deloc în mandatul lui Buffett.
Un element cheie este și nivelul record al lichidităților. Compania deține aproape 400 de miliarde de dolari în numerar și echivalente de numerar, ceea ce reprezintă aproximativ 35% din valoarea sa de piață. Este o sumă record atât în termeni nominali, cât și raportat la capitalizarea bursieră și la active. Va fi extrem de interesant de urmărit ce direcție va alege Abel pentru această „munte” de cash: distribuirea de dividende, programe de răscumpărare de acțiuni, achiziții de companii, investiții de capital mai mari în companiile deținute sau o combinație a acestor variante.
Conglomerat uriaș, inerție uriașă: miza este alocarea capitalului
Berkshire este un conglomerat imens, cu o inerție foarte mare, în special dacă ne uităm la companiile tradiționale din portofoliu – asigurări, energie, servicii, transport și altele. Funcționarea acestor businessuri va rămâne, aproape sigur, stabilă și după retragerea lui Buffett.
Marea necunoscută rămâne modul în care Greg Abel va aborda alocarea capitalului și strategia de investiții. De acest lucru va depinde, în cele din urmă, performanța pe termen lung a Berkshire.
Dacă ar fi să rezumăm această schimbare într-o singură propoziție din perspectiva pașilor concreți, am putea spune că este vorba mai degrabă de o evoluție decât de o revoluție. Abel va avea o misiune foarte dificilă, cel puțin din punct de vedere al percepției publice și de marketing, pentru că va fi aproape imposibil să îl „înlocuiască” pe Warren Buffett în ochii investitorilor.
Concluzie: evoluție, nu revoluție, pentru Berkshire Hathaway
Retragerea lui Warren Buffett marchează finalul unei ere istorice pentru Berkshire Hathaway și pentru piețele de capital în general. Totuși, structura internă a conglomeratului, disciplina financiară și cultura construită de-a lungul deceniilor creează premise solide pentru continuitate. Greg Abel moștenește nu doar o companie uriașă, ci și o responsabilitate imensă: aceea de a menține încrederea investitorilor și de a gestiona într-un mod eficient capitalul.
Pe termen scurt, este puțin probabil să vedem o schimbare radicală de direcție. Pe termen lung, rămâne de văzut dacă Abel va reuși să îmbine filosofia clasică a lui Buffett cu o abordare mai flexibilă și mai deschisă către sectoarele de creștere ale economiei moderne.
Analiză de piață realizată în numele lui Hani Abuagla, Senior Market Analyst la XTB MENA.
