În contextul investițiilor, termenul de „Zonă de cumpărare” (Buy Zone) se referă la un interval de preț la care un activ, cum ar fi o acțiune, este considerat o achiziție bună pe baza diverselor metode de evaluare analitice.
Investitorii identifică adesea o zonă de cumpărare folosind de cele mai multe ori analiza fundamentală, dar si analiza tehnică care poate implica studierea graficelor de preț, a modelelor și a altor indicatori de piață. Zona de cumpărare este intervalul de preț în care investitorii cred că activul este subevaluat sau că reprezintă un punct de intrare bun pentru câștiguri pe termen lung.
Iată un exemplu simplu folosind tranzacționarea de acțiuni: Să presupunem că o acțiune se tranzacționează la 30 de lei, dar un investitor, după efectuarea unei analize tehnice și/sau fundamentale, concluzionează că acțiunea este o achiziție bună atunci când prețul este sub 100 de lei.
Teoretic, orice zona de preț intre 30 și 100 ar trebui sa fie favorabilă însa, din precauție, acesta estimează ca intervalul 30 – 50 de lei este cea mai bună zonă de cumpărare lăsând intervalul 50 – 100 de lei ca și zonă de siguranță (margin of safety).
Totuși, merită menționat faptul că zonele de cumpărare sunt subiective și pot varia de la un investitor la altul, în funcție de analiza individuală, obiectivele de investiții și toleranța la risc. Unii pot folosi medii mobile, linii de trend sau niveluri de suport și rezistență pentru a defini zonele de cumpărare, în timp ce alții pot folosi indicatori fundamentali, cum ar fi raporturile PER, P/BV sau randamentul dividendelor.
