Economie de scară

Economiile de scară reprezintă avantajul de cost care apare odată cu creșterea producției unui produs, fiind rezultate ale relației inverse dintre cantitatea produsă și costurile fixe per unitate. Adică cu cât este mai mare cantitatea unui bun produs, cu atât este mai mic costul fix per unitate, deoarece aceste costuri sunt împărțite pe un număr mai mare de bunuri. De asemenea, se pot să reduce și costurile variabile pe unitate datorită eficienței operaționale și a sinergiilor. Economiile de scară pot fi realizate de o companie în orice etapă a procesului de producție. În acest caz, producția se referă la conceptul economic de fabricare și implică toate activitățile legate de marfă, fără a implica cumpărătorul final. Economiile de scară sunt determinate de mai mulți factori, precum: dimensiunea unei companii, schimbările în deciziile din managementul unei firme, reduceri ale impozitelor, parteneriate sau asociații în participațiune. Companiile au un rol important în economiile de scară prin modalitățile în care răspund la cerere și ofertă. Cu cât este mai mare dimensiunea unei companii, cu atât sunt mai mari și economiile de costuri. Economiile de scară pot fi clasificate în două tipuri principale: interne și externe. Pe plan intern, conducerea unei companii poate planifica negocieri pentru achiziții în vrac de materii prime, câștigând astfel un avantaj față de costurile de producție. De asemenea, companiile își pot achiziționa echipamente tehnologice care îi permit să-și scadă costul mediu de producție mai mult decât cel al altor firme din industrie, realizând astfel un profit mai mare. Toți acești factori interni sunt reprezentați de elemente precum: contabilitatea, tehnologia informației sau marketingul. Economiile de scară externe au efecte asupra întregii industrii. Există mai mulți factori care contribuie la economiile de scară externe, acoperind mai multe domenii: socio-politici, economici, culturali, chiar și geografici. Însă, toate aceste schimbări uneori pot duce la dezeconomii de scară. Dezeconomiile de scară apar atunci când firmele își depășesc o dimensiune corespunzătoare, având ca rezultat producția de bunuri și servicii la costuri pe unitate crescute, la care se adaugă o majorare a costului angajaților, a costurilor de conformitate, a costurilor de administrare, etc.