Valoare reziduală

Valoarea reziduală a unui activ fix reprezintă o estimare a valorii acestuia la sfârșitul perioadei de leasing sau la sfârșitul duratei sale de viață. O companie de leasing (locator) utilizează valoarea reziduală ca una dintre metodele sale principale pentru a determina cât de mult plătește cel care foloseste bunul respectiv (locatar) sub forma de plată lunara sau rata de leasing. Valoarea reziduala este stabilita intotdeauna la inceputul contractului si este exprimată procentual, din valoarea de vânzare a bunului. Aceasta poate lua valori de la zero pană la o valoare acceptată atât de locator cat și de locatar, putând fi 15%, 20%, 30% sau alte valori. Valoarea reziduală nu reprezinta un cost suplimentar pentru utilizator, ci o parte din pretul de cumparare al bunului, exprimată de obicei in procente. Marimea valorii reziduale influentează invers proporțional valoarea ratelor lunare: de exemplu, o valoare reziduală mare este echivalentă cu rate de leasing reduse. Ca regulă generală, cu cât durata de viață utilă sau perioada de leasing este mai lungă, cu atât este mai mică valoarea reziduală.  Locatarul sau utilizatorul plateste valoarea reziduala în cazul în care îşi exercită opţiunea de cumpărare a bunului. Suma reprezentând valoarea reziduală poate fi achitată fie la incheierea perioadei de leasing, fie poate fi inclusă in rate, pe parcursul derularii contractului.