Piața românească bate topurile mondiale, dar BET-ul devine scump
Bilanț la jumătatea anului 2026 cu investitorul Claudiu Marcu
Piața de capital de la București a intrat în a doua jumătate a anului 2026 în fruntea clasamentelor mondiale, cu un indice BET care a urcat, potrivit aprecierilor invitatului, spre 40% în ultimele douăsprezece luni. Investitorul Claudiu Marcu — broker de asigurări prin profesie și arbitru de fotbal — avertizează însă că evoluția prețurilor s-a decuplat de fundamentele companiilor și că, pentru cine a stat pe margine, prudența s-a plătit scump.
Un bilanț cu două viteze
Privită „de sus”, la nivel de statistică, piața românească arată extraordinar — bate topurile la nivel mondial, spune Claudiu Marcu. Sub această imagine agregată se ascunde însă o realitate cu două viteze. Companiile mari din BET au atras, în opinia sa, valuri de bani instituționali — fonduri de pensii și alte surse — în timp ce banii aceștia nu au reușit să pătrundă și în „stratul doi”, în piața AeRO.
Efectul este vizibil chiar și pentru cine are lichidități: „te gândești bine pe care să-l plasezi”, pentru că, în opinia invitatului, BET-ul a început să fie destul de scump. Este o percepție pe care mulți investitori o exprimă de câteva luni — doar că piața „dă câte o palmă în mod constant”, iar cei care au stat cu banii pe dreapta așteptând o corecție au pierdut, în realitate, foarte mult teren.
Un motor important al raliului îl reprezintă chiar ETF-urile. Multe copiază indicele principal, iar noua generație de investitori — tineri sau la prima experiență pe bursă — accesează exact acest instrument. Rezultatul, spune Marcu, este un „bulgăre care se autoalimentează”: randamentele bune atrag investitori noi, aceștia împing cotațiile mai sus, iar performanța devine, la rândul ei, argument de marketing pentru următorul val.
„Cine a stat cu banii pe dreapta de un an, doi, de când poate a simțit că s-a scumpit piața, cu siguranță a pierdut foarte mulți bani și acum plânge din punct de vedere financiar.”
— Claudiu Marcu
Concluzia invitatului asupra valorii: performanța din ultimele douăsprezece luni pare decuplată de fundamentele companiilor. Există emitenți din BET care au urcat peste 50% într-un an, fără ca cifrele raportate să justifice o asemenea mișcare. O parte din explicație ține de baza de comparație — perioada de stagnare de după alegerile de la finalul lui 2025, când bursele externe făceau maxime, iar BVB abia acum a recuperat acel decalaj.
„Reperul meu e inflația”
Într-o piață în care indicele a urcat spre 40%, un randament de 15% pe portofoliu personal ar putea părea modest. Claudiu Marcu se declară totuși mulțumit, pentru că reperul său nu este BET-ul, ci inflația și cât de mult reușește s-o bată — acolo se produce, în viziunea sa, îmbogățirea reală.
De ce nu cumpără pur și simplu indicele, așa cum recomandă frecvent redacția pentru începători? Pentru că expunerea directă pe acțiuni are, spune el, și o valoare formativă: „așa cresc mental, îmi crește tot spiritul ăsta de investitor”. Își asumă conștient o relativă subperformanță față de benchmark în schimbul acestei educații și al parteneriatului pe termen lung cu companiile în care investește.
Portofoliul: 100% românesc, între defensivă și pariuri de creștere
Marcu nu a umblat mult în portofoliu în acest an. Mixul lui este dominat de companii care nu au prins valul de creștere spectaculos — un motiv suplimentar de mulțumire, întrucât păstrează potențial neexploatat. Pozițiile defensive, în procente minoritare (câteva până la maximum opt la sută), includ nume din energie și utilități precum Romgaz, Transelectrica și Transgaz, alături de Banca Transilvania.
Convingerile mai puternice se văd în alte trei nume. Digi (circa 9–10% din portofoliu) rămâne, în opinia lui, o companie cu „combustibil”, care continuă pașii pentru listarea din Spania și face investiții vizibile. DN Agrar este o poziție de răbdare, pe care o vede crescând în anii următori. Iar TeraPlast — deținută de mult timp — trece printr-o repoziționare după vârful atins la vânzarea de active, cu o achiziție recentă în Spania care extinde acoperirea la scară europeană. Pentru Marcu, curajul unei companii antreprenoriale românești de a se internaționaliza este o raritate care meritată apreciată.
Nu lipsesc nici „pietrele de moară”, pe care invitatul le expune cu aceeași onestitate. Turbomecanica a scăzut consistent, dar a livrat în timp profitabilitate și dividende; cu decesul CEO-ului, așteaptă clarificarea noii strategii înainte de orice decizie. La Compa așteaptă știri legate de programul european SAFE, care ar putea justifica o rebalansare.
Concentrare vs. diversificare: lecția Grup Șerban
Contrar manualelor de investiții, Marcu nu își impune o limită maximă de expunere pe emitent. Dacă o companie merge bine și simte că are combustibil, nu vinde doar pentru a rămâne sub un prag. Își asumă riscul concentrării și invocă logica lui Warren Buffett: pentru a evolua mai rapid financiar, concentrarea poate fi utilă în anumite momente. „Cărțile de investiții ar trebui rescrise”, spune el — piețele s-au schimbat față de acum câteva decenii.
Reversul acestei filozofii îl reprezintă exemplul pe care invitatul îl aduce fără menajamente în discuție.
Lecția asumată
La Grup Șerban Holding, invitatul înregistrează un minus consistent — undeva la 70% și ceva în momentul discuției. Poziția reprezintă însă doar circa 1% din portofoliu, tocmai pentru că lichiditatea redusă a acțiunii l-a împiedicat să acumuleze mai mult. „Este o lecție pe care am acceptat-o și am învățat-o”, spune Marcu, subliniind că regresul brusc a lăsat puțin spațiu de repoziționare — orice vânzare ar fi împins prețul și mai jos.
Comunicarea emitenților, piatra de temelie
Cazul Grup Șerban deschide, de altfel, cel mai apăsat temă a discuției: comunicarea companiilor listate. La ziua investitorului, percepția fusese pozitivă — vizite la ferme, investiții în desfășurare. Dar adevărul, spune Marcu, se vede în momentele dificile: „oamenii îi cunoști în momentele grele”, nu atunci când e belșug. Când lucrurile nu mai merg bine și o companie taie din comunicare, încrederea investitorilor se erodează inevitabil.
„O comunicare eficientă nu înseamnă una împodobită cu tot felul de lucruri frumoase. Dacă tu îmi spui și defectele, mai degrabă aș pleca la drum cu tine decât cu cineva care mi-a spus numai de bine.”
— Claudiu Marcu
O comunicare abilă poate influența cotația mai mult decât rezultatele, admite el — la fel cum filtrele foto ne fac să arătăm mai bine pe rețele. Tocmai de aceea, transparența care expune și punctele slabe rămâne, în viziunea sa, o piatră de temelie pentru orice companie care își dorește succes pe piața de capital.
Ascendia și momentul adevărului PNRR
Întrebat despre companii de creștere din zona tehnologică, Marcu recunoaște că nu a mai urmărit recent nume precum AllView, Connection Consult sau iHunt. Una singură intră mai apăsat în radar: Ascendia, jucător pe zona de e-learning, pe care o deține într-un procent mic, de monitorizare.
Provocarea vine acum. O bună parte din veniturile companiei au fost susținute indirect de fonduri PNRR — instituții și profesori și-au făcut conturi, iar abonamentele au fost subvenționate. Programul se încheie, iar în următoarele douăsprezece luni se va vedea câte abonamente se reînnoiesc efectiv și rămân venituri recurente. Acolo, spune Marcu, este cheia profitabilității. Ce îl atrage însă dincolo de cifre sunt proiectele companiei — utilizarea AI în sprijinul profesorilor, programele internaționale, distincțiile primite inclusiv de la Google — și ținta de internaționalizare a unui plan pe zece ani. Cu realismul propriu, invitatul spune că ar fi mulțumit și cu un „3x în zece ani”.
BVB, operatorul care și-a dublat cotația
Un nume readus în discuție de public este chiar operatorul pieței. Acțiunea BVB și-a dublat cotația într-un an, cu cea mai mare parte a mișcării concentrată în ultimele cinci-șase luni, după ieșirea din BET și căderea de atunci — iar acum atinge maxime istorice. Explicația are suport fundamental: valoarea tranzacțiilor crește, iar operatorul comisionează întregul flux, fiind unul dintre principalii beneficiari ai raliului. Din punct de vedere tehnic, invitatul identifică un tipar de tip „cup and handle”, cu spargerea maximului anterior — argumente care se aliniază, fundamentale și grafice.
Optimism cu prudență: ce urmează
Marcu recunoaște că portofoliul 100% românesc nu este neapărat un model de urmat — poate ultimii zece ani au fost norocoși, dar următorii ar putea arăta diferit. Pe termen foarte lung, declinul demografic al Europei îl face să se gândească la o diversificare către continente cu populație în creștere. Fiecare investitor, insistă el, trebuie să-și găsească propria „rețetă”, potrivită profilului său de risc, astfel încât să doarmă liniștit noaptea.
Balanța optimism–prudență o rezumă simplu: România îl ține într-o zonă de optimism prin resursele umane și capacitatea de a inova și de a găsi soluții în momentele critice. Ce îl neliniștește sunt dificultatea de a atrage fondurile europene și incertitudinea politică — variabile care, dacă nu se așază repede, pot avea efecte negative pe termen mediu și lung. O eventuală corecție de piață nu îl sperie: ar fi, spune el, doar o reașezare firească, iar el o întâmpină cu cash pregătit.
O piață în topul mondial, dar cu prețuri decuplate de fundamente; un portofoliu asumat concentrat și integral românesc, echilibrat între defensivă și câteva pariuri de creștere; și o convingere fermă că transparența emitenților, mai ales în momentele grele, rămâne criteriul decisiv. Pentru Claudiu Marcu, o corecție nu ar fi o amenințare, ci o oportunitate — atâta timp cât reperul rămâne inflația, iar deciziile se iau pe informație, nu pe emoție.
Disclaimer: Acest material are caracter informativ și educativ și nu reprezintă o recomandare de investiții. Nici redacția, nici invitatul nu oferă sfaturi de investiții. Fiecare investitor are un profil și un apetit la risc propriu; deciziile de investiție se iau pe răspunderea proprie, ideal după consultarea unui specialist autorizat.
