BCE se îndreaptă treptat spre o majorare de dobândă în septembrie
Minuta ședinței din iulie arată că banca centrală încă se luptă cu modul în care ar trebui să reacționeze la un șoc clasic pe partea ofertei. Totuși, numărul membrilor favorabili unei majorări în septembrie pare ridicat.
La ședința din iulie, BCE a lăsat dobânzile neschimbate. Cu toate acestea, președinta Christine Lagarde a dezvăluit că unii membri pledaseră pentru o majorare, chiar dacă până la urmă au susținut decizia de menținere. A fost un semnal important că banca centrală se apropie de o nouă rundă de înăsprire.
Minuta abia publicată a ședinței din iulie nu doar că aduce mai multă lumină asupra acestei dezbateri, ci — împreună cu evoluțiile macroeconomice recente — întărește argumentele în favoarea unei majorări în septembrie. Discuția pare să se poarte deja, în culise, în jurul funcției de reacție a BCE: cât de mult contează un șoc energetic care vine strict din partea ofertei și în ce măsură merită „asigurat” cu o dobândă mai mare.
Peste două săptămâni, Consiliul Guvernatorilor se reunește din nou, iar scena pare tot mai pregătită pentru încă o mișcare. Mai jos, ce spune efectiv minuta și de ce balanța pare să se încline.
Ce arată minuta ședinței din iulie
Documentul confirmă o schimbare de ton. Membrii recunosc o economie mai rezilientă decât se aștepta, dar rămân prudenți în privința inflației. Iată punctele esențiale.
|
1
|
Incertitudine ridicată, dar reziliență în creștere. Membrii au apreciat că perspectiva activității rămâne marcată de o incertitudine ridicată, însă datele intrate au fost mai bune decât se estima, iar riscurile la adresa creșterii au fost considerate mai puțin pronunțate, pe fondul revenirii indicatorilor de încredere. |
|
2
|
Riscurile de inflație rămân orientate în sus. Datele apărute după ședința din iunie au fost citite ca având elemente liniștitoare, dar și motive de vigilență continuă. Concluzia: riscurile la adresa inflației rămân în partea superioară a balanței. |
|
3
|
Prețul gazelor — următorul potențial șoc. Membrii au amintit că, în 2022, gazul a avut un impact inflaționist atât de mare și pentru că era factorul marginal în producția de electricitate. Cu alte cuvinte, un nou vârf al prețului gazelor s-ar putea propaga rapid în facturile de energie. |
|
4
|
Încă niciun efect de runda a doua. Presiunile subiacente au continuat să se tempereze, iar componentele mai persistente au evoluat mai favorabil decât se aștepta. Temperarea inflației din servicii ar putea fi un semn că efectele indirecte din turism nu s-au materializat: companiile aeriene au întâmpinat o scădere a cererii atunci când au încercat să majoreze prețurile. Împreună cu o dinamică salarială mai moderată și marje de profit stabile, tabloul sugerează că efectele de runda a doua nu s-au înrădăcinat încă. |
|
5
|
Așteptările inflaționiste rămân ancorate. Pe orizonturile mai lungi, așteptările privind inflația au fost evaluate ca fiind ancorate — un argument-cheie pentru cei care nu văd urgența unei majorări. |
Argumentele împotriva unei majorări
Dovezile privind efectele de runda a doua au fost puține. Din moment ce analiza tehnică a atribuit creșterea inflației aproape integral evoluțiilor din oferta de energie — cu o contribuție practic nulă din partea cererii agregate sau a politicii fiscale, spre deosebire de valul inflaționist din 2021–2022 — s-a argumentat că o majorare a dobânzii nu ar aborda cauza de fond a scumpirilor. Dobânda nu produce mai mult gaz.
Dar nu toți au fost de acord
Unii membri au subliniat că datele apărute după ședința din iunie întăriseră deja argumentul pentru continuarea înăspririi și că nu s-ar fi opus unei majorări chiar la ședința din iulie. Aceștia au evidențiat probabilitatea redusă a unui scenariu în care o nouă majorare nu ar fi justificată și au amintit că, uneori, a acționa mai devreme poate fi mai puțin costisitor și reduce riscul de a rămâne „în urma curbei”.
În cele din urmă a prevalat prudența: într-o situație fragilă, dar nu acută, cu economia apropiată de scenariul de bază din iunie, calea cea mai chibzuită a fost considerată una lentă — valorificând „opțiunea de a aștepta” pentru a vedea cum evoluează lucrurile peste vară înainte de orice pas suplimentar.
14 zile
până la următoarea ședință a Consiliului Guvernatorilor, cu scena tot mai pregătită pentru o nouă majorare
Către o majorare în septembrie
Argumentele pentru septembrie nu vin doar din faptul că unii membri au pledat pentru o majorare încă din iulie. De la acea ședință, economia zonei euro a dat dovadă de o reziliență aproape neașteptată în fața războiului din Orientul Mijlociu. În parte, e vorba de noroc: concurenții asiatici au fost loviți mai dur de închiderea Strâmtorii Ormuz și au pierdut comenzi în favoarea firmelor europene. În parte, e vorba de stimulul fiscal anunțat de mult, care începe să se facă simțit.
În același timp, inflația totală a continuat să urce ușor. Cu prețul petrolului rămas ridicat și cu riscul unui nou șoc pe gaze în creștere, majoritatea decidenților par să vadă argumentul pentru încă o mișcare. Comentariile recente ale Isabelei Schnabel indică aceeași direcție.
O majorare „de asigurare”
Chiar dacă BCE nu agreează termenul, o a doua majorare din acest an ar intra tot în categoria „insurance rate hike” — sau, mai pe placul băncii centrale, o majorare menită să întărească credibilitatea și să prevină eventualele efecte indirecte sau de runda a doua ale actualului șoc energetic.
Cât de departe va merge, totuși, BCE?
Dacă banca centrală va merge dincolo de septembrie este o cu totul altă poveste. Cu o singură majorare suplimentară, rata la facilitatea de depozit ar rămâne în intervalul pe care BCE însăși îl numește neutru. A merge mai departe ar însemna că banca centrală consideră necesară o politică monetară restrictivă.
Există însă o diferență majoră între o economie care s-a dovedit rezilientă și una supraîncălzită, care ar avea nevoie de frână. Este greu de crezut că, în vremuri de tensiuni pe finanțele publice și cu randamentele obligațiunilor în urcare, BCE ar fi cu adevărat dispusă să toarne și mai mult ulei pe foc.
Riscul de fond
Cu alte cuvinte, este greu de imaginat că BCE ar fi dispusă să riște o recesiune pentru a combate ceea ce rămâne un șoc clasic pe partea ofertei. Dobânda mai mare nu rezolvă un deficit de gaze — dar poate răci o economie deja fragilă.
Minuta din iulie sugerează că dezbaterea privind funcția de reacție a BCE se poartă, dedeja, în culise, iar tabăra favorabilă unei majorări preventive pare să crească. O mișcare în septembrie ar fi mai degrabă un gest de credibilitate decât un răspuns la o economie supraîncălzită. Dincolo de acest pas, însă, pragul se ridică semnificativ: cu finanțe publice sub presiune și randamente în creștere, o trecere spre teritoriul restrictiv rămâne, deocamdată, greu de justificat pentru un șoc care vine din oferta de energie.
Acest material are caracter informativ și de opinie și reprezintă o adaptare a unei analize publicate de economiștii ING Bank. Nu constituie recomandare de investiții, consultanță financiară sau invitație de a cumpăra ori vinde instrumente financiare. Deciziile de investiții implică riscuri, inclusiv riscul pierderii capitalului investit. Performanțele trecute nu garantează rezultate viitoare. Consultați un specialist autorizat înainte de a lua orice decizie financiară.
